Republica Moldova e situată în partea centrală a Europei, în nord-estul Balcanilor, pe un teritoriu de 33843,5 km2.
Capitala – oraşul Chişinău. La nord, est şi sud este înconjurată de Ucraina, iar la vest – separată de România de râul Prut.
Lungimea totală a hotarului naţional constituie 1906 km, inclusiv 1222 km – cu Ucraina, 684 km – cu România. Cel mai de nord punct al ţării este satul Naslavcea (480 21′ N 270 35′ E), iar cel mai sudic – Giurgiuleşti (450 28′ N 280 12′ E), care e şi unica localitate pe malul Dunării. Punctul cel mai de vest este satul Criva (48 0 16′ N 26 0 30′ E), cel mai de est – satul Palanca (460 25′ N 300 05’E).
Republica Moldova face parte din grupul ţărilor bazinului Mării Negre. Cu acestea, precum şi cu statele dunărene, întreţine strânse legături comerciale reciproc avantajoase. Hotarul ei de sud se întinde până aproape de Marea Neagră, ieşirea la mare deschizându-se prin limanul Nistrului şi fluviul Dunărea.
Poziţia fizico-geografică a Republicii Moldova a determinat variatele particularităţi ale condiţiilor ei naturale.
Relieful ţării reprezintă o câmpie deluroasă, înclinată de la nord-vest spre sud-est cu altitudinea medie de circa 147 m deasupra nivelului mării. În partea centrală a ei se află Codrii, regiunea cea mai ridicată, cu altitudinea maximă de 429,5 m (dealul Bălăneşti, raionul Nisporeni) şi puternic fragmentată de văi şi vîlcele. Procesele erozionale şi alunecările de teren au condiţionat formarea hîrtoapelor, care prezintă nişte amfiteatre în spaţiul cărora sînt situate localităţi rurale. Pitorescul peisaj al codrilor, care e foarte asemănător cu o regiune premontană, a fost numit de către geomorfologul şi pedologul rus Vasili Dokuceaev “Elveţia basarabeană”. Sud-vestul ţării şi teritoriul de pe cursul inferior al Nistrului au relief de cîmpie mai puţin fragmentată.
Parte integrantă a Europei, Republica Moldova are o bogată istorie. Fiind situată în zona de contact a diferitelor curente culturale şi istorice – carpato-balcanic, central-european şi euroasiatic – pe parcursul a mai multe milenii a îmbinat armonios diversele tradiţii culturale ale populaţiilor protoindoeuropene, precum şi ale celor mai arhaice ramuri ale indoeuropenilor, inclusiv ale tracilor, slavilor, celţilor, goţilor, hunilor. Pe parcurs, acestea au căpătat trăsături specifice şi irepetabile.
Pe teritoriul Republicii Moldova există deosebit de multe monumente istorico-arheologice (circa opt mii), ale căror valoare cultural-istorică se înscrie în contextul valorilor general umane europene.
Teritoriul Moldovei a fost populat din timpuri străvechi. Numeroase vestigii arheologice confirmă faptul că oamenii populează aceste locuri încă din epoca paleoliticului inferior (circa 500 mii de ani de ani în urmă).
La limita mileniului V-IV î. Hr., în epoca eneolitică, se constituie una dintre cele mai remarcabile culturi, şi anume Cucuteni-Tripolie, cu performanţe incomparabile în domeniul artei din acele timpuri.
Existenţa civilizaţiei geto-dacice se datează cu sec. VI-I î. Hr., aceasta fiind răspîndită în toate zonele Moldovei. Începând cu anul 105 î. Hr., în urma victoriilor împăratului Traian asupra Daciei, populaţia acesteia a fost romanizată, ea preluând de la învingători limba şi cultura Imperiului Roman.
După evacuarea legiunilor romane din aceste ţinuturi (anul 271, în perioada împăratului Aurelian), începe epoca “popoarelor migratoare” (goţii, hunii, avarii, slavii), care se încheie cu constituirea în 1359 a statului feudal moldovenesc, al cărui întemeietor este considerat Bogdan I.
În 1812, ca rezultat al Tratatului de pace ruso-turc de la Bucureşti, partea de est a Moldovei, situată între râurile Prut şi Nistru, cu numele Basarabia, a fost anexată la Imperiul Rus, fiind gubernie rusească până în anul 1918.
În 1918, organul suprem al puterii de stat din Basarabia, Sfatul Ţării, ia decizia unirii ţinutului cu România, stare ce durează până în anul 1940, când, ca rezultat al pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, este anexat de către Uniunea Sovietică. Ca unitate teritorială în componenţa URSS, a funcţionat pînă în ultimul deceniu al secolului XX.
La 27 august 1991, Republica Moldova devine stat independent şi suveran.
Clima Republici Moldova este moderat continentală – iarnă scurtă şi blândă şi cu puţină zăpadă, vară caldă de lungă durată şi cu cantităţi neînsemnate de precipitaţii, care cad în fond în perioada caldă a anului sub formă de averse de ploaie de scurtă durată. Concomitent cu părțile pozitive a climei – perioada caldă de lungă durată a anului, iarna blândă, abundența solară şi de căldură – sunt şi momente negative: timp secetos şi variabilitate mare a vremii.
Republica Moldova se bucură de o economie de piață emergentă, fiind clasificată drept o țară cu venituri medii-superioare și având un indice de dezvoltare umană ridicat. Datorită climei favorabile și a pământului fertil, ponderea maximă în economie a reprezentat-o mult timp sectorul agricol, în prezent fiind înlocuit de cel al serviciilor. Principalele produse moldovenești sunt fructele, legumele, vinul și tutunul, cu toate acestea, în ultima perioadă, țara exportă și cablaje, echipament și unelte electronice pentru automobile. După 1990, Moldova a intrat într-un puternic declin economic, din care nu și-a revenit decât în anii 2000. Cu un PIB pe cap de locuitor de 3.500 dolari pe an (2017), Moldova importă petrol, cărbune și gaze naturale, în principal din Rusia.
